De retinut:
- Complexul TORCH este o baterie de teste ce stabilesc prezenta anticorpilor specifici pentru anumite infectii
- Infectiile acute cu acesti patogeni in sarcina pot da malformatii la nou-nascut
- Acest test evidentiaza infectie acuta doar daca semnaleaza anticorpi IgM pozitivi
- Chiar in cazurile in care exista anticorpi IgM pozitivi, uneori infectia se dovedeste a fi fost cronica, deci fara risc asupra nou-nascutului
- Daca pentru anumiti patogeni nu exista anticorpi IgG, atunci testarea se va repeta in fiecare trimestru de sarcina
Testul TORCH este o analiza a sangelui recomandata femeilor care intentioneaza sa ramana insarcinate sau femeilor insarcinate. Bolile infectioase induse de agentii complexului Torch in timpul sarcinii sunt capabile de a afecta fatul, ducand la intreruperea prematura a sarcinii, moartea fetala sau malformatii fetale congenitale grave.
Rezultatele testului releva existenta sau inexistenta in organism a anticorpilor specifici bolilor respective. De asemenea, testul indica daca persoana a avut o infectie recenta, o infectie mai veche sau daca nu a avut niciodata boala respectiva. Prin urmare, in functie de rezultatele testului se poate aprecia prezenta / absenta unei infectii, stadiul acesteia, prezenta / absenta imunitatii. De asemenea, ebine de stiut ca daca testul TORCH confirma prezenta unei infectii active, pot fi necesare teste suplimentare mai specifice (atat in cazul femeilor insarcinate, cat si in cazul nou-nascutilor).
In general, rezultatele testului sunt precizate ca pozitive sau negative, indicand prezenta / absenta anticorpilor IgG si IgM pentru fiecare tip de infectie testate. Rezultatul este normal daca IgM este negativ (nedetectabil) in sange.
Prezenta anticorpilor IgM indica o infectie recenta sau prezenta in momentul analizei. In acest caz trebuie efectuate si alte teste, deoarece prezenta anticorpilor de tip IgM poate avea si alte cauze. Prezenta anticorpilor de tip IgG in organismul femeii insarcinate poate indica faptul ca a existat in trecut o infectie cu virusul respectiv. Pentru a avea o imagine clara asupra rezultatului, ar trebui repetat testul dupa 2 saptamani pentru a face o comparatie. In cazul in care al doilea test arata o crestere a nivelului deanticorpi de tip IgG, ar putea fi vorba de o infectie mai recenta.
Detectia anticorpilor de tip IgM pozitivi este un semnal de alarma pentru femeia gravida. In aceasta situatie se poate face testarea aviditatii anticorpilor de tip IgG (intensitatea, “aviditatea” cu care acestia se leaga de antigene, care este o masura a vechimii infectiei). Se considera ca o aviditate inalta (>60%) indica o infectie mai veche de 4 luni in timp ce o aviditate scazuta (<50%) indica o infectie recenta cu risc pentru sarcina actuala. Decizia terapeutica trebuie luata de medicul ginecolog pe baza rezultatelor tuturor acestor teste si cu acordul pacientului.
Toxoplasma Gondii – este un protozoar apartinand ordinului Coccidia, clasa Sporozoare, foarte apropiat de genul Isospora. Parazitul este ubicuitar in natura, putand infecta orice mamifer, insa ciclul evolutiv complet se realizeaza numai la familia Felidae (din care face parte si pisica), unde parazitul se reproduce si este eliminat prin materiile fecale sub forma de oochisti. Toxoplasmoza este o boala parazitara determinata de Toxoplasma gondii. Forma congenitala se manifesta prin afectiuni ale sistemului nervos central. De asemenea apar si edeme generalizate, icter, defecte osoase si oculare. Boala se transmite fatului indiferent de momentul contactarii parazitozei, insa difera incidenta transmiterii: in trimestrul I de sarcina incidenta de transmitere transplacentara este mica (aproximativ 15%) insa riscul teratogen este maxim. In trimestrul III de sarcina incidenta este mare (65% din infectii se transmit transplacentar) insa nou-nascutul este adesea fara simptome.
Datorita riscului mare de malformatii, in cazul infectiei in trimestrul I de sarcina, femeia are ca prima optiune incheierea sarcinii (avort terapeutic). Daca acest lucru nu se doreste, se poate incerca tratamentul cu sulfadiazina, pirimetamina si acid folic. Nou nascutul simptomatic se trateaza cu spiramicina.
Citomegalovirusul – face parte din familia herpesvirusurilor, fiind foarte raspandit. Acesta poate fi intalnit la majoritatea persoanelor adulte. Dupa infectia primara, citomegalovirusul ramane latent in multe organe, putandu-se reactiva mai tarziu in timpul unui episod de imunosupresie severa. Infectia este asimptomatica la persoanele imunocompetente si devine manifesta la cei imunocompromisi.
Dintre copiii infectati in utero aproximativ o treime prezinta afectare cerebrala severa. Studiile au aratat ca in timpul sarcinii anticorpi indreptati impotriva citomegalovirusului actioneaza asupra placentei care devine disfunctionala. Reducerea oxigenului si nutrientilor la acest nivel are drept rezultatat afectarea dezvoltarii fatului. Simptomatologia pe care o dezvolta copilul la nastere nu se datoreaza efectului direct al virusului asupra copilului, ci mai degraba alterarii placentei si diminuarii nivelului de oxigen si nutrienti necesari dezvoltarii fatului.
Multe dintre manifestarile infectiei congenitale precum intarzierea de crestere, afectarea hepatica, anomaliile hematopoietice si splenomegalia se pot remite in primele luni de viata prin oxigenoterapie si nutritie adecvata. Multi dintre copiii nascuti din mame seropozitive sunt asimptomatici si se dezvolta normal in ciuda viremiei in utero si postnatal si revarsarii virale in urina si saliva mai multi ani dupa nastere.
Factorul de risc major pentru infectarea mamei cu citomegalovirus pe perioada sarcinii este contactul prelungit cu un copil mai mic de trei ani, asa cum se intampla daca mama are copil de varsta mica sau daca lucreaza intr-o gradinita sau in centre de ingrijire pentru copii.
Rubeola este o infectie virala determinata de virusul rubeolic, ce apare de cele mai multe ori in copilarie sub forma unor eruptii generalizate cu evolutie, de cele mai multe ori benigna. Contactata in cursul sarcinii infectia poate avea consecinte grave, fiind incriminata in aparitia unor malformatii congenitale importante: oculare, auditive (chiar si surditate), cardiace, viscerale (hepatice, cerebrale, osoase). Alte semne si simptome ale infectiei congenitale sunt prematuritatea, greutatea mica la nastere, trombocitopenia neonatala, anemie si hepatita.
Riscul maxim este in trimestrul I de sarcina, in etapa de formare a organelor la fat si afectarea poate fi atat de grava incat sa determine avort spontan sau sarcina oprita in evolutie. Viitoarele mame sunt sfatuite sa isi faca vaccinul antirubeolic in perioada preconceptionala sau la inceputul sarcinii. Tratamentul nou-nascutilor este adresat in principal complicatiilor: cardiopatiile congenitale si cataracta pot fi rezolvate chirurgical, insa prognosticul nou-nascutilor ramane rezervat.
Infectia cu virusurile herpes simplex I si II este si ea implicata in aparitia diverselor tulburari congenitale, in functie de momentul contactarii ei. Leziunile herpetice au localizare diferita, in functie de tulpina infectanta: la nivelul regiunii orofaciale (in special HSV I) sau genitale (mai ales HSV II, insa si HSV I). Contactarea infectiei in timpul sarcinii poate determina avortul spontan, moartea intrauterina, multiple malformatii (cardiace, cerebrale) greutate mica la nastere. Infectia neonatala se datoreaza transmiterii verticale a virusului de la mama la fat prin filiera pelvigenitala, in timpul nasterii naturale. Reprezinta peste 80% din totalitatea cazurilor si se datoreaza contactului direct dintre nou nascut si secretiile genitale ale mamei. De aceea, in cazul unei infectii acute cu herpes genital, se impune nasterea prin operatie cezariana.
