Uneori avem parte de cazuri pe care nu le vom putea salva. Ca medic a trebuit sa invat sa traiesc cu asta.

Dupa terminarea facultatii a venit un moment in care a trebuit sa decid odata si pentru totdeauna ce voi face mai departe. Unii (nu putini), se lasa de meseria asta inainte de a se apuca. Altii vor poate sa urmeze o cariera academica in cadrul facultatii. Pentru majoritatea dintre noi, insa, era momentul sa ne alegem specialitatea in care vom continua. Trecusem deja cate putin prin toate. Ca orice om, aveam afinitati pentru anumite specialitati, si antipatie pentru altele. Insa era un aspect cu care nu eram tocmai impacat: urma sa fiu in contact permanent cu suferinta oamenilor. Daca nu as fi putut face fata? La urma urmei stiam ca nu sunt imun din punct de vedere emotional, si nu aveam de unde sa stiu daca si cum imi pot compartimentaliza propria suferinta. Asa ca am ales o specialitate deosebita din acest punct de vedere. O specialitate care aparent nu te expune suferintei, in care crezi ca ai parte doar de momente frumoase. Am ales “Obstetrica-Ginecologie”. Ce poate fi mai frumos decat sa aduci pe lume un suflet?

Naivitatea este o trasatura caracteristica varstei tinere, aveam sa aflu insa asta mai tarziu. Si obstetrica are momentele ei mai putin bune. Oricat de bine ai fi pregatit, oricat de bun ar fi simtul clinic, oricat de atent ai fi, exista unele cazuri pe care nu le vei putea rezolva. Pentru ca statistica nu iarta pe nimeni (desi are tendinta sa fie un pic mai ingaduitoare cu cei mai bine pregatiti). In specialitatea asta insa, esecul capata de multe ori forma unei tragedii. Insuccesul este mult mai evident aici decat poate in orice alta specialitate, tocmai pentru ca ar fi trebuit sa fie vorba doar despre momente frumoase.

Ceea ce poate nu se vede la suprafata este insa cat de profund traieste si medicul fiecare eveniment nefericit. Cu totii am ales Medicina pentru a salva vieti. Undeva, pana si in cei mai cinici dintre noi, exista inca sentimentul ca putem reporni orice inima care s-a oprit, ca putem readuce la viata omul chiar daca si-a dat deja ultima suflare. Ne asteptam ca pacientii nostri sa aiba o evolutie din ce in ce mai buna sub ingrijirea noastra, sau macar sa nu se inrautateasca. Realist insa stim ca nu vom avea succes de fiecare data.

In cele din urma, indiferent de context, suntem afectati din punct de vedere emotional. Mult timp suntem obsedati de intrebarea: “Ce as fi putut face altfel?”. Poate ca uneori aceasta intrebare are raspuns, alteori poate nu. Important este insa faptul ca raspunsul la aceasta intrebare medicala este irelevant pentru ceea ce este de fapt o drama emotionala pe care nu o putem controla pe deplin.

Oricat de realisti am incerca sa fim, ne doare atunci cand avem un esec profesional. Ceea ce nu se vede poate din afara este riscul emotional substantial la care ne expunem ca medici. Cele mai multe cazuri vor fi duse la bun sfarsit. Cateva insa nu. In fiecare caz in parte exista o povara emotionala imensa. Cei din conducerea spitalului poate ca nu o simt. Cei de la Casa de Asigurari de Sanatate cu siguranta nu o simt. Insa noi impartim aceasta povara cu pacienta, cu familia. Am vazut colegi, oameni in toata firea, care plangeau pentru pacienti pierduti.

Din cand in cand mai apar cateva evenimente cu adevarat tragice care ajung sa fie preluate in mass-media. Fiecare dintre ele, aproape fara exceptie, devin adevarate campanii de demonizare a medicului. Acel medic care stiu cu siguranta ca este in egala masura afectat de eveniment, chiar daca nu are ce sa-si reproseze din punct de vedere profesional. Stiu cu siguranta pentru ca i-am vazut pana si pe cei mai cinici dintre noi in asemena momente, si chiar ei erau profund afectati. Insa audientele nu se fac cu povestile acestea, este mai util pentru media sa insinueze ca medicul este complet detasat emotional de eveniment, pentru ca asa se provoaca mai usor indignarea publicului.

Cu trecerea timpului, odata cu inaintarea in varsta si vindecarea de naivitate, apare insa si experienta profesionala. Acea experienta care ne face uneori sa stim din prima secunda despre un caz ca nu are nicio sansa. Insa cei mai multi dintre noi facem ceea ce altii nu au avut curajul, abilitatea sau dorinta sa o faca. Preluam cazul si facem tot ceea ce este omeneste posibil, suntem solidari cu pacienta stiind ca ne expunem la socul emotional dat de un esec. Cu totii am trecut prin asta, cu totii avem povestile noastre care ne tin treji noaptea. Sunt cazuri la care inca ma mai gandesc, desi au trecut ani peste ele; nu tot timpul, ci doar atunci cand ceva, sau nimic, ma face sa-mi reamintesc si sa retraiesc evenimentele. Ceva poate ca aceasta imagine care a circulat nu demult pe internet, devenind virala. Este vorba despre un medic urgentist ce cauta un moment de consolare dupa ce tocmai a pierdut o pacienta de doar 19 ani. A avut nevoie de 5 minute de singuratate, dupa care s-a recompus, a tinut capul sus si a intrat sa preia cazul urmator. O imagine in care multi ne regasim.

Metoda neinvaziva – contractarea si relaxarea succesiva a musculaturii perineului
Exercitiile Kegel intaresc o parte din muschii care controleaza fluxul urinar. Doctorii recomanda adeseori exercitiile Kegel in special la persoanele care au probleme de control al vezicii urinare (incontinenta urinara).
Exercitiile Kegel mai sunt denumite exercitii ale planseului pelvin deoarece acestea sunt folosite pentru tratarea si prevenirea slabiciunii acestei regiuni. Planseul pelvin este un “hamac” format din muschii care tin organele pelvine la locul lor.
La femei, exercitiile Kegel sunt utile in special la femeile care au incontinenta la efort sau prolaps uterin.
In timpul sarcinii si al nasterii, planseul pelvin poate deveni intins si slabit, cauzand frecvent probleme in controlul urinar timp de mai multe luni pana la ani de zile de la nastere. De asemenea, un planseu pelvin slabit poate permite unui organ pelvin sau mai multora sa coboare (cum este cazul prolapsului uterin). Se recomanda ca femeile insarcinate sa inceapa sa execute exercitiile Kegel si sa le continue si dupa ce au nascut.

Daca doriti sa apelati la o serie de exercitii fizice in schimbul chirurgiei atunci exercitiile Kegel, practicate cu regularitate va vor ajuta sa va intariti musculatura bazei pelvisului. In principiu este recomandata o cura prin exercitii Kegel inainte de procedurile de rejuvenare vaginala.
Rezultatul: un raspuns sexual mai bun, un rezultat mai bun post vaginoplastie, o calitate mai buna a orgasmului si reducerea riscului de incontinenta urinara si prolaps.

Rezultate pozitive puteti obtine daca reusiti sa adoptati tehnica corecta a exercitiilor, sa identificati muschii ce necesita stimulare si locatia acestora. Pe langa efectele mentionate, mentinerea unui tonus vaginal bun si a controlului musculaturii este esentiala pentru reducerea riscului de infectii vaginale si plasarea corespunzatoare a diafragmei contraceptive.

Executare:

Etapa 1: Incercati sa induceti starea de urinare cu picioarele larg departate. Imaginati-va ca porniti si opriti fluxul urinar de cateva ori.
Etapa 2: Intindeti-va pe spate si introduceti doua degete in vagin si imaginati-va ca doriti sa porniti si sa opriti fluxul urinar, contractand musculatura vaginului. Ar trebui sa simtit presiunea exercitata de vagin asupra degetelor, prin captarea acestora catre interior, nu impingerea degetelor catre exterior.
Etapa 3: Contractati muschii vaginali cat de tare puteti si eliberati -repetati tehnica de 10 ori. Repetati tehnica, incercand de data aceasta sa mentineti starea de contractare timp de 10 secunde (repetati de 3 ori) .
Aplicati aceste exercitii zilnic, regulat, prin miscari lente fara a va grabi sau cauza vatamari la nivelul mucoasei vaginale. Puteti folosi un gel care sa inlesneasca abordul. In timpul exercitiilor relaxati muschii abdominali si fesele, adoptati o pozitie confortabila.

Sindromul Down (trisomie 21) reprezinta o afectiune cromozomiala (o afectiune din nastere, care este prezenta la copil inca din momentul conceperii) cauzata de prezenta unui cromozom 21 suplimentar. Un „Sindrom” reprezinta o suita de semne si caracteristici. Denumirea „Down” provine de la medicul englez, John Langdon Haydon Down, primul care a descris acest sindrom in anul 1866, cu aproximativ 100 de ani inainte ca acest cromozom suplimentar sa fie descoperit. In fiecare zi, in Regatul Unit al Marii Britanii se nasc intre unul si doi copii cu sindrom Down, ceea ce inseamna ca un copil dintr-o mie sufera de acesta afectiune. In Romania nu exista o statistica, dar avand in vedere faptul ca la nivel modial incidenta este de aproximativ 1-800 nasteri, se poate estima ca sunt in jur de 30.000 de persoane cu trisomie 21.

Sindromul Down este insotit de retard psihic usor sau moderat sau de dezvoltare psihica lenta. Cei mai multi dintre copiii cu sindrom Down se nasc si cu probleme de inima. Unele dintre aceste probleme pot fi rezolvate doar prin operatii. Unii au probleme intestinale, probleme de vedere sau de auz. Multe dintre aceste probleme pot fi tratate.

Craniul este mic si rotund. Fata este rotunda, profilul facial este plat datorita dezvoltarii incomplete a oaselor nasului, iar fruntea este bombata. Fantele pleoapei sunt orientate oblic, in sus si in afara, oferind un aspect mongoloid.

Lobul urechii are un aspect rulat. Conductul auditiv este mic, iar hipoacuzia si surditatea pot afecta 50% din pacientii cu sindrom Down, la orice varsta. Gura este mica, deschisa. Limba este mare, brazdată de santuri. Bolta palatina este inalta si ingusta. Gatul este scurt, gros, cu exces de piele pe ceafa. Mainile sunt scurte si late.

Daca deja aveti un copil cu Sindrom Down, sansele ca si al doilea sa sufere de Trisomia 21 sunt foarte mari. Daca ati fost diagnosticat cu o anormalitate cromozomiala, riscurile de a da nastere unui copil cu Sindrom Down sunt mari. Riscul de a da nastere unui copil cu Sindrom Down creste proportional cu varsta, potrivit tabelului urmator:

“Dublu test” se mai numeste si “screening prenatal trimestrul I” si se foloseste pentru a obtine informatii despre sanatatea produsului de conceptie cat mai devreme in sarcina. El se efectueaza doar intre saptamanile de sarcina 11-13,6. Metoda dublu test nu este dureroasa si se considera a fi mai exacta decat triplul test. Este de preferat in ambele cazuri ca mama sa cunoasca cu exactitate data conceptiei. Un dublu test cu risc crescut se confirma cu amniocenteza sau cu biopsia de vilozitati choriale (care sunt singurele modalitati de a obtine un diagnostic sigur). Testul combinat detecteaza 95% din copiii cu sindrom Down. Triplul test are o rata de detectie mai scazuta.

Dublul test presupune determinarea markerilor serici PAPP-A si a free beta-HCG, adica determinarea unor markeri biochimici fetali in sangele matern care se modifica semnificativ in sarcinile in care fetusul are anumite anomalii congenitale (defect de tub neural, anencefalie, sindrom Down), precum si calculul MoM (multiplu de mediana) pentru fiecare marker (se imparte valoarea obtinuta la mediana corespunzatoare varstei gestationale). Valoarea MoM se calculeaza cu ajutorul computerului prin raportarea concentratiei hormonale la o anumita valoare medie. Aceasta raportare in vederea rezultatului dublului test se face tinand cont de varsta pacientei, de greutatea corporala  a mamei, de existenta unor sarcini anterioare cu probleme precum si de varsta gestationala a fatului in momentul in care s-a facut aceasta analiza de screening prenatal.

Determinarea markerilor serici este completata de determinarea translucentei nucale, adica masurarea grosimii pliului cutanat de la nivelul cefei, cu ajutorul ecografiei abdominale si compararea acesteia cu parametrii normali stabiliti pentru varsta gestationala respectiva. In mod obisnuit, marimea translucentei nucale estimata ecografic variaza intre 0,5 si 2 mm si o valoare crescuta nu reprezinta in sine o anomalie fetala. In algoritmul de calcul de risc prenatal mai este inclusa si verificarea existentei osului nazal.

Dupa stabilirea acestor aspecte, calculatorul va rula un algoritm si va determina riscul ca fatul sa aiba sindrom Down. Acest risc este sub forma unui raport (de exemplu, 1 la 1024). Un risc de 1 la 250 sau mai mare impune efectuarea unor teste suplimentare pentru a stabili daca fatul are sindrom Down sau nu. Daca riscul calculat se afla intre 1 la 250 si 1 la 1000, pacienta poate opta pentru efectuarea unui test prenatal neinvaziv (test care se face din sangele mamei, costa aprox 800 euro, si determina daca fatul are sindrom Down). Daca riscul calculat este mai mic de 1 la 1000, atunci nu este nevoie de alte investigatii.

Cancerul este responsabil de mai mult de 20% din decesele inregistrate in Romania anual. Statistic, este a doua cauza de mortalitate dupa bolile cardiovasculare. Cheia succesului in lupta impotriva cancerului este diagnosticul acestuia in stadii precoce si initierea cat mai rapida a tratamentului. Totusi, una din caracteristicile specifice cancerului este dezvoltarea insidioasa, lenta, si lipsa vreunui simptom notabil pana cand acesta a ajuns la un stadiu relativ avansat. De cele mai multe ori pacientii apeleaza la consultul medicului mult dupa aparitia tumorii, facand astfel ca tratamentul sa inceapa tarziu, cu sanse reduse de succes.

Unul dintre cele mai disputate subiecte la ora actuala in studiul cancerului se refera la detectia precoce a acestuia, anume “screening-ul”, insemnand efectuarea unor investigatii la anumite persoane ce permit diagnosticarea cancerului inainte de aparitia simptomelor. Din pacate nu toate formele de cancer beneficiaza de investigatii ce ar putea permite detectia precoce. Totusi, cateva forme au deja la activ zeci de ani in cercetarea si elaborarea unor metode de screening. Printre acestea se numara si cancerul de san.

Screeningul cancerului de san se bazeaza in principal pe trei metode, acestea fiind autoexaminarea mamara , examenul clinic mamar si mamografia. Fiecare dintre aceste teste sunt indicate de catre medic in functie de particularitatile fiecarei persoane, in principal in functie de varsta si de prezenta anumitor factori de risc.

- Autoexaminarea mamara consta in inspectia si palparea sanilor de catre pacienta, cautand a se evidentia aparitia unor noduli sau a unor zone de consistenta modificata la nivelul sanului sau axilei. Aceasta autoexaminare ar trebui sa aiba loc in fiecare luna, de obicei dupa menstra la pacientele care nu au ajuns inca la menopauza, urmand ca orice modificare constatata sa fie verificata de catre medicul specialist. Tehnica autopalparii ar trebui sa fie discutata cu medicul specialist in cadrul unui consult preliminar. De retinut este faptul ca majoritatea nodulilor descoperiti cu ocazia autopalparii sunt de natura benigna, insa numai medicul specialist poate stabili diagnosticul de certitudine.

- Examenul clinic mamar are loc in clinici specializate si consta in inspectia si palparea sanului de catre medic. Cercetarile actuale recomanda efectuarea unui examen clinic mamar cel putin odata la 3 ani intre 20 si 40 ani, urmand ca dupa varsta de 40 ani acesta sa fie efectuat anual. De asemenea este recomandat consultul specializat de fiecare data cand se descopera modificari la autopalpare.

- Mamografia reprezinta examinarea radiologica a sanului in vederea depistarii cancerului de san in stadii incipiente. Este considerata cea mai importanta investigatie in cadrul screening-ului, fiind o tehnologie in care s-au investit zeci de ani de cercetare si dezvoltare. Cu ajutorul aparatelor moderne, doza de radiatie absorbita la nivelul sanului pentru o mamografie a devenit minima. Doua imagini sunt achizitionate pentru fiecare san, pentru a putea localiza mai usor o eventuala formatiune suspecta. Efectuata de rutina, conform recomandarilor personalizate pentru fiecare pacienta de catre medicul specialist, poate reduce mortalitatea datorata cancerului mamar cu aproximativ 34%.

Metodele de screening nu fac altceva decat sa ridice suspiciunea unei tumori la nivelul sanului. Diagnosticul de certitudine nu poate fi stabilit decat dupa ce o portiune din tesutul suspect a fost examinata la microscop de catre un medic anatomopatolog. Tesutul suspect poate fi obtinut prin punctia sau excizia formatiunii descrise mamografic.

Recomandarile actuale sunt ca aceasta problema sa fie abordata din mai multe unghiuri. In primul rand orice femeie trebuie sa fie familiara cu forma, aspectul si consistenta sanilor ei (asa-numitul “breast awareness”), in asa fel incat orice modificare sa fie constatata din timp. Acest lucru poate fi obtinut prin autoexaminarea lunara a sanilor, indiferent de varsta. Inutil de precizat faptul ca orice modificare constatata trebuie raportata catre medicul specialist.

In al doilea rand, chiar daca nu apare vreo modificare, este recomandat ca intre 20 si 40 ani sa aiba loc un consult de rutina la medicul specialist odata la 3 ani, poate cuplat cu examenul ginecologic. Dupa varsta de 40 ani, consultul trebuie sa aiba loc anual.

In al treilea rand, incepand cu varsta de 50 ani este recomandata mamografia de rutina, de obicei odata la 2 ani. Totusi este posibil ca medicul specialist sa recomande prima mamografie inainte de aceasta varsta, in functie de prezenta unor eventuali factori de risc. De cele mai multe ori pacientele beneficiaza de un plan personalizat in functie de factorii de risc prezenti, acest plan necesitand a fi pus la punct in cadrul consultatiei de rutina de la varsta de 40 ani.

In Romania, cancerul de san este cel mai frecvent cancer diagnosticat si principala cauza de mortalitate prin tumori maligne la femei. Anual se inregistreaza aproximativ 5700 cazuri noi, iar 3200 dintre decese sunt puse pe seama cancerului de san. Opt din zece cazuri sunt diagnosticate la paciente peste 50 ani. Mamografia de rutina ramane cea mai importanta investigatie in “arsenalul” folosit pentru detectia precoce a cancerului de san, si singura care s-a dovedit a reduce mortalitatea datorata acestei maladii. Daca s-ar considera ca mamografia de rutina reduce mortalitatea cu 30% (majoritatea studiilor au ajuns la rezultate in jurul acestei cifre), atunci ar insemna ca anual aproximativ 1000 de decese ar putea fi evitate in Romania.

Ce este de facut? In primul rand ar trebui ca femeile sa constientizeze faptul ca cel mai frecvent cancer diagnosticat la femei este cancerul de san, incidenta acestuia fiind in continua crestere. De asemenea trebuie retinut faptul ca singura modalitate de a lupta eficient cu aceasta maladie este un program consistent de screening ce contine autoexaminare lunara, examinare clinica si mamografie. Acest program va trebui sa fie adaptat in functie de factorii de risc de catre medicul specialist care va urmari evolutia de-a lungul timpului, ajustand la nevoie frecventa controalelor. Doar respectarea acestui program poate reduce numarul de decese datorate cancerului de san si va mari proportia cazurilor tratate cu succes.

Dr. Silviu Istoc, Obstetrica – Ginecologie

Dr. Silviu Istoc este medic specialist Ob-Gyn in cadrul Spitalului Medicover. A studiat patologia mamara in cadrul Medizinisches Zentrum StädteRegion Aachen. A realizat operatii pentru tumori mamare maligne sau benigne din anul 2009. Pentru mai multe informatii despre modalitatile de preventie ale cancerului mamar va puteti face o programare la nr. 021 – 9896

O alegere inteleapta pe care o puteti face pentru a va asigura o stare de sanatate este efectuarea anuala a unui test Papanicolau. Testul este simplu si nu solicita foarte mult timp si nu implica aparitia unei stari de disconfort. Cu ajutorul acestui test poate fi evaluata starea de sanatate a colului uterin sau a vaginului astfel incat orice problema ar aparea sa poata fi diagnosticata si tratata cat mai rapid posibil. Un alt motiv consta in aceea ca doctorul, pe langa testul Papanicolau, va efectua si alte teste si examinari: examenul sanilor, masurarea tensiunii arteriale, un examen al regiunii pelvine. Pot fi efectuate si alte teste in functie de antecedentele personale.

Cine ar trebui sa isi faca un test Papanicolaou?

Este recomandabil ca testul sa fie efectuat anual la pacienta activa din punct de vedere sexual. Daca o femeie a suferit o operatie de histerectomie, testul Papanicolau ar trebui efectuat ori de cate ori recomanda medicul. Este o idee incetatenita ca femeile nu ar trebui sa isi faca testul Papanicolau decat dupa primul contact sexual. Testul nu afecteaza sub nici o forma organele genitale feminine.

Cum se efectueaza testul?

Anumite femei considera rusinos acest test alaturi de examenul pelvin, dar el trebuie privit doar ca o procedura necesara din punct de vedere medical si nu ca o procedura creata pentru a va face sa va simtiti rusinata. Este singura modalitate prin care se poate realiza testul. Pentru examinare, veti fi rugata sa va intindeti pe spate pe masa de examinare in pozitie ginecologica. Cel mai important lucru in acest moment este sa va relaxati. Concentrati-va asupra relaxarii musculaturii si inspirati usor pe nas si expirati pe gura. Cu cat sunteti mai relaxata cu atat examinarea va fi mai comoda. Un dilatator va fi inserat cu grija in vagin, acesta fiind utilizat pentru vizualizarea colului uterin. Atunci cand examinatorul are o imagine buna a colului, va preleva prin periere celule de la nivelul mucoasei colului utilizand o periuta sau o spatula de lemn. Veti putea resimti o senzatie de presiune sau chiar o crampa. Celulele sunt ulterior asezate pe o lama de sticla si trimise la laborator pentru examinare.

Ce informatii ne ofera un test Papanicolau?

Acest test ne ofera informatii legate de celulele de la nivelul vaginului sau colului uterin. Un test Papanicolau anormal presupune ca au aparut modificari la nivelul celulelor de la nivelul colului uterin. Aceste modificari il alarmeaza pe examinator (aceste celule pot deveni mai tarziu celule canceroase). De aceea este importanta efectuarea de teste Papanicolau in mod regulat, astfel incat orice anomalie sa poata fi tratata in stadii incipiente. Anumite modificari se datoreaza unor infectii de la nivelul colului sau vaginului. Multe teste se vor normaliza odata ce infectia a fost tratata. Nu este posibil ca toate celule de la nivelul colului sa fie analizate. Se poate intampla ca celulele analizate sa fie normale dar cele care nu au fost prelevate de la nivelul colului sa aiba modificari. Acest lucru nu se intampla des, dar este posibil. Acesta este un alt motiv pentru efectuarea testului in mod regulat

Ce se va intampla daca testul Papanicolau nu este normal?

LSIL

Veti fi anuntata de acest fapt si veti discuta impreuna cu medicul posibilitatile de tratament si urmarire. Ar putea fi necesara efectuarea de teste suplimentare. Colposcopia ar putea fi recomandata pentru a-l ajuta pe medic sa vizualizeze cu ajutorul unui microscop eventualele celule anormale de la nivelul colului uterin sau existenta unei posibile infectii. Daca medicul va observa anumite zone anormale, cel mai probabil va efectua o biopsie pentru efecutarea unor teste suplimentare.

Ce persoane sunt la risc pentru un test Papanicolau anormal?

Femei: – care au avut contact sexual inaintea varstei de 18 ani – cu un istoric de parteneri multipli – cu infectii recurente ce se transmit prin contact sexual – fumatoare – ce devin insarcinate inaintea varstei de 18 ani

Care sunt semnele de alarma ce se pot datora cancerului?

- Sangerari intre perioadele menstruale – Orice secretie neobisnuita vaginala sau durere – Sangerare dupa contactul sexual – Sangerare dupa menopauza Acestea sunt doar semne de alarma ce pot sau nu sa indice existenta unui cancer. Daca resimtiti oricare din simptomele enumerate mai sus, este foarte important sa va prezentati la medic pentru a afla cauza acestora si pentru a primi un tratament adecvat. Este de asemenea important de retinut ca adesea nu exista semne de alarma. Datorita acestui fapt este important sa se efectueze testul Papanicolau in mod regulat. Majoritatea femeilor ce au un test anormal se pot astepta ca in urma tratamentului acesta sa se normalizeze.

Cum sa se planifice testul?

Pentru a ajuta medicul sa efectueze o examinare cat mai concludenta se vor oferi urmatoarele informatii: – data ultimei menstruatii – medicatia curenta precum anticonceptionalele sau alta medicatie hormonala (denumirea produsului) – orice sangerare ce s-a produs in afara ciclului menstrual si momentul cand aceasta s-a produs – orice secretie de la nivelul organelor genitale (alba, groasa sau lichida) – orice istoric de test anormal sau histerectomie (extragerea uterului)

Aceste informatii il vor ajuta pe medic sa decida daca testul este normal sau nu. Daca in momentul examinarii sunteti la menstruatie, cel mai bine este sa amanati efetuarea testului. De asemenea este recomandabil sa evitati dusurile intravaginale si utilizarea cremelor vaginale cu 48 h inainte de efectuarea testului.

Dr. Silviu Istoc, Obstetrica – Ginecologie

Dr. Silviu Istoc este medic specialist Ob-Gyn in cadrul Departamentului de chirurgie ginecologica minim-invaziva din Spitalul Medicover. A participat la primele interventii chirurgicale pentru cancer de col uterin cu pastrarea fertilitatii in Romania. Pentru mai multe informatii despre aceasta procedura sau alte interventii, va puteti face o programare la nr. 021 – 9896